Interviu – NADIA COMĂNECI, Ambasador al Campionatului European

“LA CLUJ, VOM ASISTA LA O SĂRBĂTOARE A GIMNASTICII ROMÂNEŞTI ŞI INTERNAŢIONALE…”

Autor: Emanuel FÂNTÂNEANU

La doar câteva zile, după ce a fost “sufletul” unui eveniment devenit tradiţional la Oklahoma – “Nadia Comăneci International Invitational” – , după ce a strălucit pe covorul roşu si  pe scena de la Monaco pentru “Oscarurile Sportului mondial”, NADIA COMĂNECI a sosit la Bucureşti, din nou pentru evenimente importante: desemnarea ca Ambasador al Campionatului European de gimnastică artistică de la Cluj-Napoca, participarea la o reuniune a Comitetului de Organizare, o întâlnire cu Adrian Stoica, preşedinte FRG şi LOC, şi Mircea Apolzan, secretar general FRG şi managerul general al evenimentului, pentru definirea unor probleme organizatorice, dar şi pentru a asista la selecția municipală pentru “Școala de gimnastică Nadia Comăneci” de la Stejarii Country Club, la care au participat peste 70 de copii. A fost, totodată, şi prilejul unui interviu…
– Înainte de toate, trebuie să vă spun că sunt deosebit de onorată pentru faptul că am fost desemnată Ambasador al Campionatele Europene, care vor avea loc la Cluj-Napoca peste mai puţin de două luni. Mă bucur că România şi efectiv Cluj-Napoca vor avea ocazia să primească  gimnastele şi gimnaştii din intreaga Europă, pentru a participa la aceste Campionate.

–  Se poate spune, fără a greşti, că eşti “emblema” Campionatului. De altfel şi imaginea de pe logo-ul competiţiei sugerează acelaşi lucru, ducându-ne cu gândul la acel zbor de pasăre măiastră care îţi era atât de caracteristic…
– Faptul că am onoarea de a fi Ambasador al Campionatului înseamnă, totodată, şi implicarea mea în realizarea unor proiecte de imagine în toată această perioadă, dar şi de a încerca să sprijin materializarea unor chestiuni strict organizatorice, care, vă asigur, sunt foarte, foarte multe şi deloc uşor de rezolvat. Discuţiile cu Adrian Stoica, preşedintele FRG, şi Mircea Apolzan, secretar general, cu alţi membri ai Comitetului de Organizare s-au concentrat tocmai pentru a găsi soluţii în depăşirea unor obstacole, deoarece, evident, cu toţii dorim ca întregul eveniment să se desfăşoare la cele mai înalte cote. Timpul se scurge pe nesimţite, ora debutului se apropie cu repeziciune, iar în acel moment totul trebuie să fie pus la punct în cele mai mici amănunte.

După 60 de ani avem un Campionat European din nou acasă. Au fost acum 60 de ani in Bucureşti, atunci când s-a desfăşurat şi prima ediţie a întrecerii feminine. Acum sunt la Cluj-Napoca. Pentru tine, ştim, această competiţie are o semnificaţie aparte?
– În ceea ce mă priveşte, lumea se gândeşte mereu la Jocurile Olimpice de la Montreal, dar, pentru mine, Campionatele Europene au fost şi au rămas cea mai importantă competiţie, pentru că acest concurs, cel mai prestigios la nivel continental, mi-a oferit posibilitatea să cuceresc de trei ori consecutiv Cupa Federaţiei Internaţionale, ceea ce a însemnat şi încă înseamnă un lucru extraordinar, pentru că a fi cea mai bună gimnastă o perioadă de 6 ani este greu de făcut. Se ştie, a ajunge sus, în vârf, este, adesea, relativ uşor a realiza, dar a te păstra în frunte, în ciuda unei concurenţe puternice, este mai mult decât dificil.

– Puţini mai ştiu că, în 1957, la prima ediţie a Campionatului European feminin, de la Bucureşti, pe atunci se numea Cupa Europei, Federaţia Română de Gimnastică a oferit forului internaţional un foarte frumos Trofeu, care să fie acordat definitiv acelei gimnaste care obţine trei titluri consecutive la individual compus. Din 1957, n-au reuşit să intre în posesia preţiosului Trofeu nici celebrele Věra Čáslavská (Cehoslovacia)  sau Ludmila Turischeva (URSS), ele mulţumindu-se cu doar… doi “pui”. Şi a fost “era Nadia”, marea noastră campioană impunându-se în 1975, 1977 şi 1979. Şi, astfel, această Cupă s-a întors definitiv acasă, pentru a rămâne, însă, ascunsă de privirilor publicului timp de aproape patru decenii!

– Aşa este, şi de aceea mă bucur că, la Cluj, publicul o va putea admira din nou. Este mărturia unei istorii a gimnasticii noastre, o perioadă de reală glorie, aş spune cea care a deschis fereastra pentru performanţele din anii care au urmat. Sigur, eu am ştiut tot timpul unde a fost “păstrată”, dar nu pot ascunde marea emoţie încercată zilele acestea, când am ţinut-o din nou în braţe, după atâta amar de ani.

– Cu siguranţă faptul că Trofeul se va afla la Cluj, reprezintă una din marile surprize pregătite de organizatori. Să mai adăugăm că în tribune se vor afla, de asemenea, şi alte mari şi mari campioane şi campioni, care şi-au pus “semnătura” pe multe medalii nu numai continentale…
– În adevăr, după 60 de ani avem un Campionat European din nou acasă şi, cred, că este minunat că se vor reuni nu numai valori autentice pe podiumul de concurs, dar, în tribune, o serie întreagă de campioni si campioane care au obtinut marile trofee pe alt… teren! Este un moment frumos să poţi întâlni laolaltă pe aceste mari campioane, copiliţe pe atunci, care au participat cu mult succes la Campionatele Europene şi nu numai. Cred că este un moment extraordinar pentru noi, ca ţară, să organizăm un Campionat de acest gen. Gimnastica este un sport popular în România şi, sperăm, ca acest Campionat European să fie, totodată, o platformă de reînceput pentru a promova şi de a avea noi succese în gimnastică.

– Apropo de noi succese… La Okalhoma, la competiţia pe care o organizezi cu Bart, junioarele noastre s-au impus din nou, aşa cum au făcut-o şi alte câteva generaţii înaintea lor…
– M-am bucurat că fetiţele de la Deva au avut o evoluţie foarte bună, lăsând să se întrevadă frumoase calităţi şi reale posibilităţi de a urca în viitor. Au fost învingătoare, de această dată, Laura Iacob sau Ioana Stănciulescu, ambele cu o foarte bună pregătire pentru vârsta şi categoria lor, dar pentru care sârguinţa, pasiunea şi munca fără rabat, mai ales munca, trebuie să fie caracteristicile de bază pentru a-şi pune în valoare calităţile.

– De la Oklahoma la Monaco, pentru “Oscarurile” sportului mondial, Laureus Sports Award, cu Simone Biles, cucerind marele Trofeu, pentru prima oară acordat unei gimnaste. A fost, dacă vrei, ca un arc peste timp atunci când, alături de Prinţul Albert de Monaco, i-ai înmânat Premiul.
– Premiile Laureus au debutat în anul 2000 şi este pentru prima dată când gimmastica a primit un asemenea recunoaştere. Competiţia a fost foarte dificilă, dacă avem în vedere ce alte valori s-au mai aflat pe lista nominalizărilor finale, dar Simone Biles, care a dominat lumea sportului în 2016, nu prea a avut concurenţă, convingând juriul Academiei Laureus că merită toate onorurile.  Şi, să ne amintim, cu puţin timp mai înainte, ziariştii din întreaga lume au desemnat-o a fi cea mai bună din lume, dacă avem în vedere Premiile AIPS 2016. Rezultatele ei de la Rio au fost excepționale. Foarte rar găsești în gimnastică o sportivă care câștigă titlul mondial, iar, apoi, Olimpiada. Mă bucur pentru ea… Este adevărat, fiecare gimnastă îşi lasă amprenta în perioada în care concurează. În momentul de faţă, Simone domină acest sport şi îşi pune amprenta prin dificultatea şi puterea de exprimare pe care o are în a executa anumite elemente care sunt greu de desenat şi pe… hartie!

– Să revenim la Campionatul European. Se va aplica un nou Cod de Punctaj, suntem la debutul unui nou ciclu olimpic, vor veni multe gimnaste şi mulţi gimnaşti din noua generaţie, unii dintre ei de-abia la primul an de seniorat, lucru care se va intampla probabil si cu o serie din fetele noastre, cum, desigur, se vor afla în concurs şi nume deja consecrate…
– Fiecare nou cliclu olimpic înseamnă un nou început. Va fi destul de greu pentru fiecare până va pune în mişcare toate rotiţele cu acest Cod nou. Dar, sperăm, că toate lucrurile vor decurge în mod normal, iar lumea va avea ocazia să vadă o competiţie frumoasă, pentru că, în fond, dincolo de orice comentarii tehnice, vom asista la o sărbătoare a gimnasticii, acum şi o sărbătoare a gimnasticii româneşti.

– Totuşi, în acest context, cum anticipezi participarea fetelor noastre?
– Ştiu că Larisa Iordache și Cătălina Ponor vor face parte din echipă. Nu știu însă cine vor fi celelalte două componente. Probabil vor fi alese în funcție de forma lor. Cele mai mari șanse le avem la individual compus cu Larisa Iordache, tot cu ea la sol și la bârnă, iar la bârnă şi cu Ponor, dacă își face programul pregătit. În rest, tot ce vine în plus este un bonus. Este destul de rar ca o competiție de asemenea amploare să fie în România, așa că, dacă Ponor își dorește să fie în concurs, este foarte bine. Și eu am rămas în activitate în 1981, deoarece Universiada era la București. Am dorit atunci să îmi termin cariera acasă pentru că părinții mei nu avuseseră ocazia să mă vadă în concurs! …

– Ceva mai înainte vorbeam de acel “arc peste timp” al reunirii marilor valori. La Cluj o vei intalni şi pe Sonia Iovan, cea care, în 1957, la Bucuresti, acum 60 de ani, la prima ediţie, alături de regretata Elena Leuştean, a adus primele medalii continentale pentru gimnastica românească…
– Într-adevăr, arc peste timp! O cunosc pe Sonia Iovan, ne-am întâlnit acum câţiva ani. Mă bucur că se gândeşte să onorăm această competiţie la care gimnastica românească a scris, începând chiar cu prima ediţie, pagini de istorie. Şi mă bucur că ea, care a început seria succeselor la Campionatele Europene va fi, din nou, cu noi…

– Un ultim mesaj pentru sportivi, pentru public…
– Nu am mai fost la Cluj de ani de zile, motiv pentru care aştept cu nerăbdare să ajung în acest frumos oraş, cu o imensă tradiţie în sport, în gimnastică… Sper ca tot orasul – iar prin intermediul televiziunii naţionale, toată ţara – să fie prezent la acest Campionat şi să fie alături de gimnaştii şi gimnastele noastre, să le ţină pumnii… Pentru fiecare în parte, “Hai România!”

Fotografii: Eamonn M. McCormack (Getty Images) pentru Laureus, arhiva FRG