Berna 2016 – Campionatele Europene masculine s-au încheiat, ecourile continuă

MARIAN DRĂGULESCU, GIMNASTUL DE ARGINT PLACAT CU AUR!

”În 2017 sunt Campionatele Europene la Cluj și-mi doresc din tot sufletul să ajung acolo, să evoluez la noi acasă, cu mii de români în tribună, la o întrecere europeană. Este un moment unic în cariera unui gimnast. Este, într-un fel, marea medalie de aur din palmares…”

BERNA, 30 mai 2016. Corespondență specială de la EMANUEL FÂNTÂNEANU. Ediția a 32-a a Campionatelor Europene masculine, desfășurată, timp de o săptămână, în PostFinanceArena din Berna, s-au încheiat. Băieții au lecat acasă, în locul lor sosind fetele pentru similara încercare de a urca pe podium. Campionatele s-au încheiat, dar ecourile continuă. Cu două medalii de argint ale lui MARIAN DRĂGULESCU, gimnastica masculină românească s-a numărat printre cele 9, din 38 de țări participante, medaliate, iar Marian Drăgulescu în ”clubul” restrâns al sportivilor ce s-au aflat în fruntea ierarhiei. Așadar, Marian Drăgulescu…
– După un deceniu, din nou pe podium. La impresionantul palmares – și ma refer doar la cel continental – ai adăugat încă două medalii. Acum argint, după o foarte lungă absență și la 36 de ani..

-Este adevărat, a trecut destul timp de la ultimul Campionat European. Era cazul să arăt că încă ”exist”! Sunt foarte fericit. Am reușit, mai întâi să intru în două finale, ceea ce nu este puțin și să plec de aici cu tot atâtea medalii. Ambele de argint, dar, cred, că au o valoare mult mai mare.

– Debutul l-ai făcut la sol…
– În adevăr, solul a deschis ziua finalei pe aparate. Am intrat foarte hotărât. Știam că nota de plecare mă poziționa între primii 3. Dacă îmi făceam treaba, știam, de asemenea, că că o să ajung pe podium. Concursul a fost plin de emoții. Greșise și Oleg Verniaev, cel care avea cele mai multe șanse, în fața mea, așa că mi-am spus: ”Mariane, acu-i acu! Cât mai bine poți tu…!”. În schimb, după prima linie, m-am dezumflat puțin, pentru că am aterizat direct cu un picior afară, motiv pentru care am intrat un pic în panică. M-am gândit că nu mai am nicio șansă la medalie. Doar dacă opresc toate aterizările pe mai departe… Acel moment m-a determinat să deschid puțin mai devreme la a doua linie și, acolo, iarăși am făcut un pas care nu mi-l doream. Dar, ce să mai spun?!, mă bucur că ultima ”aterizare” a fost pe … podium! A fost bine că am reușit să-mi fac toate elementele din exercițiu, astfel că am avut și o notă mare de plecare, din 6.8, că am reușit medalia mult dorită…

– ”Rotația” următoare: la sărituri. Dar, după o pauză de vreo 40 de minite, ca urmare a Ceremoniei de premiere de la primele aparate, inclusiv solul… Nu prea fost, până la start, timp de încălzire apoi…
– A fost, într-adevăr, o schimbare de aparat și abordare. După pauza aceea în care am stat în picioare și fără încălzire, a fost greu, indiscutabil. Mă bucur că mi-au ieșit ambele sărituri. Aveam un semn de întrebare: dacă la prima săritură (nn. – celebra și dificila ”Drăgulescu”) să stau sau nu, deoarece atunci când vrei să stai la un element exisă și riscul să deschizi puțin mai devreme și e suficie t cât să faci o greșeală foarte mare. Chiar i-am spus antrenorului: ”ce să fac?”, iar el mi-a răspuns ”Mergi la sigur”, la care i-am replicat: ”O să văd eu în aer cum mă simtși o să văd atunci…” Și mă bucur că am reușit să ”stau”, fapt care mi-a adus medalia.

– Cu două luni înaintea Jocurilor Olimpice, două medalii europene, o spectaculoasă revenire. Urmează o perioadă grea de pregătire.
– Oricum, nu vreau să las lucrurile așa. Vreau să îmbunătățesc solul la nota de plecare cu încă 4 zecimi. La Berna am avut deja un element nou pe prima linie, pentru ca a 3-a să fie una în premieră executată în competiție. Și la sărituri doresc să-mi ridic nota de plecare, să mai adaug 4 zecimi. E greu, dar nu imposibil. Iar întrecerea olimpică va fi un ”iad”.

– Te vei opri, din nou, după Rio?
– Nici nu mă gândesc. În 2017 sunt Campionatele Europene la Cluj și-mi doresc cu din tot sufletul să ajung acolo, să evoluez la noi acasă, cu mii de români în tribună, la o întrecere europeană. Este un moment unic în cariera unui gimnast. Este, într-un fel, marea medalie de aur din palmares…

– Succes, campionule!