Documentar C.M. (III) – FETELE ÎN ”COSTUME” DIN FIRE DE AUR, ARGINT ȘI BRONZ…

Cu 104 medalii (36 de aur – 33 de argint – 35 de bronz) gimnastica feminină românească se află, am putea spune încă de la debutul său la Campionatele Mondiale, în urmă cu șase decenii, pe podiumul clasamentului ”all-time”, argumentându-și calificativul de ”școală a campioanelor” prin rezultate de prestigiu și, mai ales, prin talentul și valoarea fetelor care au evoluat de-a lungul timpului, de la prima generație și până la cea de azi… A fost, în acești 60 de ani, de parcurs un drum mereu abrupt, cu numeroase vârfuri de trecut, și trecute, fetele noastre ”îmbrăcând” de fiecare dată, la fiecare ediție, ”costume” în fire de aur, argint și bronz…

1954 – Roma. Gimnastica feminină românească și-a făcut intrarea în circuit la cea de a 13-a ediție, desfășurată la Roma, între 28 iunie și 1 iulie 1954, cu Elena Leuștean, Agneta Hoffmann, Emilia Vătășoiu, Teofila Băiașu, Eveline Slavici, Ileana Gyarfaș, Alica Țicu și Elena Dobrovolski. Campionatele au adus supremaţia echipei sovietice, câştigătoare a medaliei de aur pe echipe (524.310), urmată fiind de Ungaria (518.280) și Cehoslovacia (511.750), în timp ce formația noastră s-a situat pe un mai mult decât merituos loc 4 (498.570), într-un clasament cu 15 echipe, lăsând în urmă, la mare distanță, printre altele Italia, Polonia, Bulgaria, Suedia, Franța, Germania, Iugoslavia, Austria, Belgia. 126 de gimnaste au fost prezente în confruntarea la individual compus, Elena Leuștean terminând pe locul 5, la doar 0.130 (74.240 – 74.370) de treapta a treia a podiumului.

Emilia Vătășoiu, Sonia Iovan, Elena Dobrovolski, Elena Leuștean, Utta Schalnd, Georgeta Hurmuzache, Ileana Săcălici – generația primelor campioane

1958 – Moscova. La această ediție, România a participat cu Elena Leuștean, Ileana Petroșanu, Atanasia Ionescu, Sonia Iovan, Emilia Vătășoiu-Liță, Elena Dobrowolski. Competiția feminină a reunit 17 țări prezente, 13 cu echipe complete, cu un total de 88 de gimnaste. Pe teren propriu, gazdele nu puteau rata victoria, surpriza venind din partea fetelor noastre care reușesc prima medalie din palmaresul mondial al gimnasticii românești, Elena Dobrovolschi-Niculescu, Atanasia Ionescu, Sonia Iovan, Emilia Vătăşoiu-Liţă, Ileana Petroșanu și Elena Leuştean-Teodorescu devenind medaliatele cu bronz ale ediției.

1978 – Strasbourg. Cu excepția Ancăi Grigoraș, am aliniat o garnitură complet nouă, făcându-și debutul mondial o serie de gimnaste care cunoscuseră deja gloria olimpică a Montrealului: Nadia Comăneci, Emilia Eberle, Teodora Ungureanu, Marilena Neacșu, Marilena Vlădărău. Întrecerea pe echipe, cu 22 de formații la start, a avut trei protagoniste: URSS, România şi R.D. Germană. După efectuarea exerciţiilor impuse, pe locul I se situa URSS, urmată de România şi R.D. Germană, clasament ce avea să fie și cel final după libere, astfel că România înscrie o nouă premieră: argintul pe echipe, după „bronzul” din 1958. Aparatele au adus însă delegaţiei României nu mai puţin de cinci medalii. Finala la sărituri a fost viu disputată, Nadia Comăneci obținând medalia de argint, apoi, în finala de la paralele, Emilia Eberle are o evoluție egală cu o preţioasă medalie de bronz. Dar a fost și bârna. Și, în sfârșit, aurul mult așteptat. Nadia Comăneci a avut suficientă tărie şi capacitate de concentrare încât să-și adjudece primul ei titlu de campioană mondială și primul pentru gimnastica feminină românească, Emiliei Eberle revenindu-i medalia de bronz. A cincea medalie a fost obţinută tot de Emilia Eberle, în finala de la sol, tot de bronz.

1979 – Fort Worth. 27 de echipe în disputa feminină. Un concurs greu pentru fetele noastre – Nadia Comăneci, Rodica Dunca, Emilia Eberle, Melita Ruhn, Dumitrița Turner și Marilena Vladărău -, nu numai prin prisma valorii adversarelor, dar și prin ceea ce avea să se întâmple pe parcursul său. Competiția pe echipe. La sfârșitul impuselor, echipa noastră avea să treacă printr-unul dintre cele mai dificile momente, rămânând fără aportul celei mai titrate gimnaste ale sale: Nadia Comăneci. Aceasta a suferit o accidentare la mâna stângă, o inflamaţie, care a necesitat în chiar ziua finalei pe echipe o intervenţie chirurgicală la spitalul din Dallas. Ziua finalei. O zi istorică pentru gimnastica românească, o zi de joi, 6 decembrie 1979. O zi în care noua campioană a lumii a fost reprezentativa României! Cum Nadia Comăneci a fost nevoită să iasă din lupta pentru titlul mondial absolut, greul a căzut pe umerii Melitei Ruhn, Emiliei Eberle şi Rodicăi Dunca. Având o evoluţie constantă şi fără greşeli, Melita Ruhn a reuşit să obţină o preţioasă şi binemeritată medalie de bronz: Finalele pe aparate au oferit tinerelor gimnaste românce şansa unor performanţe cu adevărat memorabile. Mai întâi a fost aurul mondial al tinerei de doar 15 ani Dumitriţa Turner, care a reuşit două sărituri de zile mari. La paralele, Emilia Eberle a terminat pe 3, iar solul avea să aducă a treia medalie de aur tot prin Emilia Eberle s-a concentrat foarte bine și a executat un sol de vis, pe ”Sanie cu zurgălăi”, pe locul 3 fiind Melita Ruhn.

1983 – Budapesta. A 22 a ediţie a Campionatelor Mondiale de gimnastică artistică a fost găzduită de capitala Ungariei, Budapesta, în perioada 24 31 octombrie 1983, ţările participante fiind 39 la număr, în moderna şi nouă sală a sporturilor de la „Nepstadion”. Ecaterina Szabo, Lavinia Agache, Laura Cutina, Mihaela Stănuleţ, Mirela Bărbălată şi Camelia Renciu au avut nevoie de o mobilizare maximă şi multă tărie de caracter pentru a depăşi tracul debutului la o mare competiţie. Prima înfăţişare. Echipele. 28 în concurs. Aurul mondial avea să se ducă spre URSS, argintul în România, iar bronzul către R.D. Germană. A urmat disputa pentru titlul individual. Nu s-a pornit de la zero. În acest concurs o gimnastă „aduna” și zestrea de puncte strânse în concursurile pe echipe (exerciţii impuse şi liber alese). În clasamentul final, Natalia Iurcenko – cunoscută mai ales pentru acea renumită săritură care îi poartă numele – pe primul loc, campioană mondială (79.350), Olga Mostepanova pe locul doi (79.000) şi Ecaterina Szabo pe locul trei (78.950). În finalele pe aparate, Lavinia Agache şi Ecaterina Szabo „sar” foarte bine şi adaugă colecţiei echipei noastre două locuri secunde, la paralele fiind aceleași  scenariu, cu Lavinia Agache şi Kati Szabo din nou pe poziția secundă, din nou la egalitate. Pe podium a fost Lavinia Agache și la bârnă, pe treapta a 3-a. ”Rondă flick şi Tsukahara echer pe prima linie acrobatică, rondă flick, salt 540 de grade, salt înainte – a doua linie acrobatică, rondă flick, Tsukahara grupat – ultima linia acrobatică”! 10.000.  Aur pentru pentru Ecaterina Szabo, pe solul de la Budapesta.

1985 – Montreal . 3-10 noiembrie. De data aceasta, gimnastele care au reprezentat România s-au numit Ecaterina Szabo, Daniela Silivaş, Celestina Popa, Laura Cutina, Eugenia Golea, Camelia Voinea și Dana Dumitru. 23 de echipe s-au prezentat la startul competiției feminine. Cu un punctaj superior pe toate aparatele și un total de 393.375, URSS și-a adjudecat titlul la echipe, România (388.850) fiind medaliată cu argint, R.D. Germană (387.500) fiind a treia pe podium. Finalele pe aparate au adus României alte trei medalii, două medalii de argint şi una de aur. La sărituri, Ecaterina Szabo n-a reuşit s-o învingă pe Ekaterina Şuşunova, notele ei (9.900 şi 9.850) nefiind suficiente decât pentru argint: 19.650, sovietica fiind cotată cu 19.826. Ecaterina Szabo şi Daniela Silivaş, în finala de la bârnă. Ultima finalistă este Daniela Silivaş. Colegele o îmbrăţişează îndelung. Daniela a fost cea mai bună. 10.000! Ecaterina Szabo completează cu medalia de argint.

1987 – Rotterdam. 19-25 octombrie 1987, cea mai importantă competiţie din gimnastica mondială. România a fost reprezentată de Daniela Silivaş, Aurelia Dobre, Ecaterina Szabo, Camelia Voinea, Eugenia Golea, Celestina Popa și Mirela Sidon. Interesul pentru competiţie a fost enorm, 210 concurente din 43 de ţări  (32 de echipe) şi-au înscris sportivi în această competiţie. Vineri, 23 octombrie 1987. Finala echipelor. O dată memorabilă în istoria gimnasticii mondiale. Duelul româno-sovietic este mai fascinant şi mai puternic ca oricând. România a învins URSS şieste campioană mondială! 24 octombrie 1987. România ţinteşte singurul titlu care îi lipseşte din impresionanta colecţie de medalii olimpice, mondiale şi europene: campioană mondială la individual compus. Antrenorul coordonator Adrian Goreac exultă. Aurelia Dobre salută publicul ce-a îndrăgit-o foarte mult. Colegele o îmbrăţişează. Este noua campioana mondială absolută,  prima din istoria gimnasticii românești. Daniela Silivaș, campioana europeană absolută, medalie de bronz. Pentru finala de la sărituri, alături de Aurelia Dobre, antrenorii au optat pentru Eugenia Golea. Bronz și, respectiv argint. La paralele, Daniela Silivaş, aur, la egalitate cu est-germana Dörte Thümmler. Finala de la bârnă. Aurelia Dobre a fost prima în concurs, cu a cincea notă de 10.00 la aceste Campionate Mondiale, ceea ce a echivalat cu al treilea titlu la o singură ediţie. Ecaterina Szabo cucerește o binemeritată medalie de bronz. Solul avea două mari favorite Daniela Silivaș și Elena Șușunova, care și-au împărțit medalia de aur, cu punctaj maxim (20), eveniment unic în analele gimnasticii mondiale, în timp ce Aurelia Dobre și-a înscris în palmares a cincea medalie la aceste Campionate Mondiale din şase probe.

1989 – Sttutgart. Echipa României trebuia să-şi apere pozițile de frunte obţinute în urmă cu doi ani, la echipe şi la individual compus, cu un lot aproape complet refăcut – Daniela Silivaș, Aurelia Dobre, Cristina Bontaș, Gabriela Potorac, Eugenia Popa, Lăcrămioara Filip -, doar Daniela Silivaş fiind cotată cu şanse la titluri. Finala echipelor a fost lipsită de dramatismul ediţiei precedente. Aur pentru URSS, argint pentru România și bronz pentru China. Finala la sărituri a adus prima medalie mondială pentru Cristina Bontaș, argintul locului secund. La paralele a fost o finală senzaţională la care au luat parte și gimnastele noastre Gabriela Potorac și Daniela Silivaș, deținătoarea titlurilor supreme la acest aparat (mondial și olimpic). Daniela Silivaș îşi face exerciţiul la paralele.10.00! Aur. La egalitate cu Fan Di. În ultima zi a campionatelor, Daniela Silivaş şi a îmbogăţit palmaresul cu încă două medalii de aur.  Prima, la bârnă. Pe podium, alături de Daniela, colega ei, Gabriela Potorac. Festivitate de premiere la sol. Daniela Silivaş şi Svetlana Boginskaya sunt imposibil de departajat. Nicolae Vieru, preşedinte al FRG, oferă bronzul Cristinei Bontaş.

1991 – Indianapolis. 6 – 15 septembrie 1991. România este reprezentată de Cristina Bontaș, Mirela Pașca, Lavinia Miloșovici, Vanda Hădărean, Maria Niculiță și Eugenia Popa. La echipe, sovieticele s-au desprins în câştigătoare încă de la primul aparat, argintul a revenit formației SUA, bronzul fiind obținut de gimastele noastre. Finalele pe aparate. Sărituri. Campioană, Lavinia Miloșovici. Solul. Medalie de aur: Cristina Bontaș, la egalitate cu Oksana Chusovitina.

1993 – Birmingham. 13 și 18 aprilie. Să evidențiem și noul format, cu 24 de gimnaști în finala la individual compus și doar doi din fiecare țară. Gimnastica noastră feminină a fost reprezentată de Lavinia Miloșovici, Gina Gogean și nou venita Andreea Cacovean.  Finala nu a fost deloc lipsită de dramatism, gimnastele din SUA, Rusia şi România oferind un spectacol greu de uitat. Și campioană a fost Shannon Miller (SUA), Ginei Gogean revenindu-i argintul, iar Tatienei Lisenko bronzul, Lavinia Miloșovici situându-se pe locul 8. Finalele pe aparate au confirmat valoarea marilor vedete ale acestor Campionate Mondiale. La sărituri, Lavinia Miloşovici – argint.   La paralele, Andreea Cacovean produce o mare surpriză şi reuşeşte, graţie unui exerciţiu perfect executat, să obţină medalia de bronz. La bârnă – aur Lavinia Miloșovici; bronz, Gina Gogean. La sol, un ultim duel româno-american. Shanon Miller sau Gina Gogean? A fost până la urmă Shanon Miller.

1994 – Brisbane / Dortmund. 19 aprilie 1994. Start în a doua ediţie a Campionatelor Mondiale individuale. În concursul feminin la individual compus duelul pentru medalii a fost deosebit, româncele, rusoaicele şi americancele fiind îndreptăţite să aspire la medalii. Marile campioane, Shanon Miller şi Lavinia Miloşovici, au făcut un concurs memorabil. Campioana en-titre, Shanon Miller câştigă al doilea titlu mondial şi al treilea pentru gimnastica americană, medalia de argint fiind adjudecată de Lavinia Miloșovici , bronzul revenind Dina Kotchetkova (Rusia). Încă un spectacol deosebit pentru istoria mondială a gimnasticii în finalele pe aparate. La sărituri, la start, noi vedete. Gina Gogean – primul loc, iar Lavinia Miloșovici pe poziția a 3-a. Sol. Gina Gogean, o execuţie frumoasă, care îi va aduce bronzul, în timp ce Lavinia Miloșovici va urca pe treapta de argint.
15-20 noiembrie 1994. Dortmund. Prima ediţie a Mondialelor pe echipe. Reprezentativa României  are în componenţă pe Lavinia Miloşovici, Gina Gogean, Nadia Haţăgan, Daniela Mărănducă, Ionela Loaieş, Simona Amânar şi Claudia Presăcan. Se trage linie. Echipa României a câștigat trei aparate (sărituri, bârnă, sol) din cele 4 aparate. România este campioană mondială!

1995 – Sabae . 3-10 octombrie. România, campioana mondială en-titre, în căutarea unui titlu, a avut în componență pe Lavinia Miloşovici, Gina Gogean, Simona Amânar, Andreea Cacovean, Alexandra Marinescu şi Nadia Haţăgan și Claudia Presăcan. Și s-a pornit la drum, cu 26 de echipe la start. România este campioană mondială! În urma sa, China, SUA și Rusia. În concursul individual compus, Lavinia Miloşovici a reuşit să se afle în lumina podiumului, primind, în final, medalia de bronz. În finalele pe aparate a venit în sfârşit şi aurul mult râvnit în concursurile individuale. La sărituri, Simona Amânar a fost de neînvins, doar de egalat (de către Lilia Podkopaeva) – regula tie-breaker nu s-a aplicat la această ediție -, în timp ce Gina Gogean a obţinut medalia de bronz. Finala de la sol a adus iarăşi zâmbetul şi lumina din ochii Ginei Gogean. Ea a câştigat, aducând echipei României al treilea titlu mondial la această ediţie.

1996 – San Juan. 17-19 aprilie 1996. Patru gimnaste românce s-au prezentat la startul acestei ediții: Lavinia Miloşovici, Gina Gogean, Simona Amânar şi Alexandra Marinescu. Săriturile au fost dominate de tandemul Gina Gogean – Simona Amânar. O premieră pentru palmaresul Alexandrei Marinescu a fost medalia de argint a senioarelor la bârnă, după aurul european (1994, 1996) al junioarelor. Concursul de la sol a oferit o dispută extrem de strânsă, cu greu putând fi efectuată o departajare reală, motiv pentru care locurile podiumului au fost acordate la egalitate, și aurul, și bronzul. Totodată, a reprezentat o reafirmare a calităților Ginei Gogean și ale Laviniei Miloșovici, în dispută cu celelalte valori ale finalei, în special Kui Yuanyuan – prima sportivă chineză medaliată cu aur mondial la sol –  și Liubov Șeremeta (Ucraina).

1997 – Lausanne. Echipa României avea de apărat aurul cucerit la Sabae, cu speranța unui cel de al cincilea, după Fort Worth 1979, Rotterdam 1987, Dortmund 1994 şi Sabae 1995. În lupta pentru un nou titlu mondial s-au aflat Gina Gogean, Simona Amânar, Alexandra Marinescu, Claudia Presăcan, Mirela Ţugurlan și Corina Unguranu. O nouă victorie pentru echipa României, pentru a cincea oară campioană mondială. Concursul pentru titlu absolut a fost iarăşi disputat, evidenţiindu-se, încă o dată,  valoarea, graţia şi frumuseţea acestui sport. Marea favorită la titlu, Svetlana Khorkina, greu de învins, iar Simona Amânar va fi medaliată cu argint. Elena Produnova urcă pe treapta a treia a podiumului, cu doar 6 miimi înaintea Ginei Gogean: 38.549 – 38.543. Finalele pe aparate au fost dominate de gimnastele românce. Săriturile au fost de aur și de bronz. Același vedete, aceleași rezultate excepționale: Simona Amânar a fost de neînvins. A secondat-o cu brio Gina Gogean. La bârnă, Gina Gogean, un nou titlu mondial. Toată puterea şi concentrarea şi eleganţa şi graţia sunt exprimate de gimnaste la sol. ”Zorba Grecu” răsună în imensa arenă. E melodia Ginei Gogean. Spectatorii aplaudă cadenţat. Eleganţa şi tehnica desăvârşită îşi dau mâna. E absolut minunată!

1999 – Tianjin. La feminin, echipa campioană, deţinătoare a titlului suprem, România, a fost reprezentată de  Maria Olaru, Simona Amânar, Corina Ungureanu, Andreea Răducan, Andreea Isărescu şi Loredana Boboc. 36 de echipe s-au aflat la startul calificărilor. Pentru a şasea oară în istoria acestui sport, România este campioană mondială! Concursul pentru titlul la individual compus. Din 1987, când Aurelia Dobre câştiga pentru prima dată în gimnastica românească aurul, nici o altă gimnastă româncă nu a mai reuşit această performanţă. De această dată, Maria Olaru, Simona Amânar și Andreea Răducan se aflau în fața acestei oportunități. Maria Olaru a devenit noua regină a gimnasticii mondiale! Al doilea titlu mondial absolut pentru gimnastica românească. Ultima finală, solul. Impresionant a fost duelul româncelor, Andreea Răducan şi Simona Amânar, aur şi argint pentru România, bronz pentru Svetlana Khorkina.

2001 – Ghent. 31 octombrie și 3 noiembrie. Echipa României a fost alcătuită din Andreea Răducan, Silvia Stroescu, Sabina Cojocar, Andreea Ulmeanu şi Carmen Ionescu.  Finala pe echipe a fost spectaculoasă. Final de aur pentru România – cu trei aparate câștigate (sărituri, bârnă, sol) -, argint pentru Rusia şi bronz pentru SUA. Finalele pe aparate ne-au adus iarăşi aur. La bârnă, mai întâi.  Andreea Răducan spulberă speranţele celorlalte. La sol, o finală superbă. Andreea Răducan ia cea mai mare notă: 9.550. A mai fost și bronzul de la sărituri, din nou cu Andreea Răducan în prim-plan.

2003 – Anaheim. 16 și 24 august. Antrenorul Octavian Bellu a prezentat o echipă total nouă, alcătuită din Cătălina Ponor, Monica Roșu, Alexandra Eremia, Andreea Munteanu, Floarea Leonida și Oana Ban. A fost o ediție a medaliilor de argint, patru în total. După zece ani, România a cedat prima poziţie echipei SUA, la prima sa medalie de aur din istorie, celelalte trei fiind ale Cătălinei Ponor.

2006 – Aarhus. 13 – 21 octombrie. Finala individuală a fost frumoasă, cu evoluţii care au încântat şi au entuziasmat deopotrivă. România a fost reprezentată de Sandra Izbaşa şi de Steliana Nistor. Marea revelaţie a concursului a fost gimnasta italiancă Vanessa Ferrari, bronzul revenindu-i Sandrei Izbașa, iar Stelianei Nistor poziția a patra.

2007 – Sttutgart. 1 și 9 septembrie 2007. La start, Steliana Nistor, Sandra Izbașa, Cătălina Ponor, Daniela Druncea, Cerasela Pătrașcu și Andreea Grigore. Favorite în concursul pe echipe, aceleași patru rivale de la ultimele ediții, SUA, China, România, Rusia.  Drept urmare, 1. SUA, 2. China, 3. România.

2009 – Londra. Campionatele Mondialele de la Londra, dintre 12 și 18 octombrie 2009, desfășurate în ”O2 Arena”, de fapt North Greenwich Arena de la Jocurile Olimpice din 2012, au fost similare din punct de vedere al formatului cu cele din 2005, fără competiție pe echipe, doar cu individual compus și finale pe aparate.  Între cele 146 de competitoare s-au aflat și gimnastele noastre Ana Porgras (n. 18 decembrie 1993) – deținătoare, la 15 ani, a ”recordului” de cea mai tânără concurentă la această ediție – bronz la sărituri, Anamaria Tămârjan, Gabriela Drăgoi, Diana Chelaru.

2010 – Rotterdam. 34 de echipe feminine și 216 de gimnaste (146 pentru individual compus), România cu Sandra Izbașa, Ana Porgras, Diana Chelaru, Raluca Haidu, Gabriela Drăgoi, Cerasela Pătrașcu și Amelia Racea. În finalele pe aparate, Ana Porgras a fost cea mai bună la bârnă și a reușit să obțină, după 9 ani de absențe la aurul mondial. Ultima zi a campionatelor. 24 octombrie. În urmă cu exact 23 de ani, Aurelia Dobre obţinea în această sală, „Ahoy Arena“ din Rotterdam, într-o manieră eclatantă, primul titlu de campioană mondială absolută din istoria gimnasticii româneşti. Finală pe ”puntea suspinelor”. Bucurie mare pentru delegaţia României. Ana Porgras este campioana mondială a bârnei. Ultima medalie de aur pentru gimnastele noastre fusese cucerită în 2001, la Ghent. Solul. Diana Chelaru. Dublu salt întins la prima linie, rondă Kacev cu salt înapoi trei şuruburi, Tsukahara grupat, dublu înapoi grupat – și argint.

2013 – Antwerp. Gimnastica românească a fost reprezentată de Sandra Izbașa, Larisa Iordache și Ștefania Stănilă. Evoluții frumoase, elegante, din partea celor opt finaliste de la sol, cu Larisa Iordache pe treapta de treia, aducând la acest aparat cea de a 11-a medalie de bronz pentru gimnastica românească.

Cam aceasta a fost istoria de aur, argint și bronz a participărilor feminine românești la Campionatele Mondiale. O participare care a adus gimnastica românească în prim-planul internațional, numărul de locuri pe podium, numărul de titluri din palmares fiind un solid argument în acest sens.

Ediții Aur Argint Bronz Total Ediții Aur Argint Bronz Total
1954 0 0 0 0 1994 1 0 0 1
1958 0 0 1 1 1995 3 0 2 5
1962 0 0 0 0 1996 2 2 1 5
1966 0 0 0 0 1997 4 1 1 6
1970 0 0 0 0 1999 3 3 1 7
1974 0 0 0 0 2001 3 0 2 5
1978 1 2 3 6 2002 0 2 0 2
1979 3 0 2 5 2003 0 3 0 3
1981 0 0 0 0 2005 0 0 1 1
1983 1 4 2 7 2006 0 1 1 2
1985 1 3 0 4 2007 0 2 1 3
1987 5 1 4 10 2009 0 0 1 1
1989 3 2 2 7 2010 1 1 0 2
1991 2 0 3 5 2011 0 0 0 0
1992 1 1 2 4 2013 0 0 1 1
1993 1 3 2 6 2014
1994 1 2 2 5 Total 36 33 35 104

Dar, în umbra sportivelor s-au aflat și se află și cei care le-au șlefuit talentul și le-au pus în evidență valoarea, antrenorii, de-a lungul deceniilor mulți tehnicieni lucrând cu pasiune la ceea ce s-a numit, și se numește, ”fabrica de campioni” a gimnasticii românești făcând parte din colectivele care au pregătit loturile naționale:  Caius Jianu, Livia Costa, Maria Simionescu, Petre Dungaciu, Emilia Liță, Nicolae Covaci, Atanasia Albu, Bella Karoly, Martha Karoly, Octavian Bellu, Adrian Goreac, Maria Cosma, Mihai Săndulescu, Ion Pop, Eliza Stoica, Leana Sima, Ion Pop, Rodica Demetrescu,  Maria Bitang, Nicolae Forminte, Toma Ponoran, Benone Perețeanu, Lucian Sandu, Adrian Boboc, Elena Boboc, Matei Stanici, Raluca Bugner, Florin Cotuțiu, Cristian Moldovan, Lăcrămioara Moldovan, Adela Popa și lista este mult mai lungă…

Pentru alte amănunte, click aici: Prezențe feminine românești la Campionatele Mondiale 1954 – 2013

Em.F.

19.09.2014