J.O. RIO 2016: S-a lăsat cortina

“Haideți să nu fim doar consumatori de victorii. În astfel de momente, să fim suporteri adevărați pentru toți aceia pentru care sportul este un mod de viață, este formator de caractere — uneori în condiții foarte grele, este fair-play și autodepășire…”

Marian Drăgulescu – Cătălina Ponor – Andrei Muntean

RIO 2016. Speranţe şi dezamăgiri, confirmări şi afirmări, dar un spectacol de înaltă clasă de la un capăt la celălalt – cam acesta a fost tabloul celor 10 zile de întreceri ale Jocurilor celei de a XXI-a Olimpiade modern în Rio Olimpic Arena, acolo unde 196 de gimnaşti şi gimnaste de pe întreg mapamondul au fost în căutarea gloriei sub semnul celor cinci cercuri. A fost o ediţie de la care gimnastica noastră s-a întors fără medalii: Marian Drăgulescu – locul 4 (sărituri), Andrei Muntean – locul 6 (paralele) şi Cătălina Ponor – locul 7 (bârnă), dar nu fără a demonstra, totuşi, că dispune de valori. Situaţie, în aparenţă dezamăgitoare, dacă ar fi să acceptăm poziţia celor obişnuiţi numai cu medalii şi care refuză ideea că, uneori, poate fi şi altfel, cu o situaţie ca cea de acum, urmare a unei perioade extrem, extrem de dificile prin care a trecut şi trece gimnastica noastră din varii motive, nu neapărat din nepricepere sau dezinteres din partea celor care s-au dedicat acestui sport. În acelaşi timp, sunt poziţii în ierarhiile olimpice, să recunoaştem, totuşi, râvnite de decenii de unele dintre cele mai cunoscute şcoli de gimnastică şi neatinse vreodată, chiar de unii dintre cei mai mari gimnaşti ai lumii. Dincolo de locurile din clasament, prezenţa şi modul de exprimare al Cătălinei Ponor, a lui Marian Drăgulescu sau Andrei Muntean au oferit, însă, o solidă şi  veritabilă lecţie… ”Cătălina Ponor știe să dăruiască atunci când câștigă, așa cum dăruiește și când trece prin momente mai grele. Să fim alături de ea, de Marian Drăgulescu, de toți sportivii români care dau totul la Jocurile Olimpice, să le spunem că-i iubim pentru ceea ce sunt și ceea ce fac. Haideți să nu fim doar consumatori de victorii. În astfel de momente, să fim suporteri adevărați pentru toți aceia pentru care sportul este un mod de viață, este formator de caractere — uneori în condiții foarte grele, este fair-play și autodepășire. Este momentul să recunoaștem că, după fiecare competiție, învățămintele trebuie să le tragem și noi, ca oameni chemați să-i susțină, să-i sprijine. Suntem alături de voi Cătălina, Marian, vă iubim și vă apreciem enorm, pentru că știm cât munciți și cât dăruiți pentru a ne reprezenta acolo și pentru a ne oferi momente de emoție și de bucurie… Nu, în niciun caz nu trebuie să ne obișnuim cu eșecurile. Trebuie doar să acceptăm că uneori viața ne obligă să învățăm și din eșecuri, pentru a le putea depăși. Să acceptăm că și un eșec poate fi un pas înainte (…) precum este o victorie. Un adevărat competitor știe asta“, a scris în mesajul său premierul Dacian Cioloș. Şi trebuie să-i dăm dreptate. Adăugând-l, indiscutabil, şi pe Andrei Muntean… Ceea ce este important acum, este necesitatea acelei uniunii, a dorinţei comune de a urca din nou drumul gloriei…
După o lungă perioadă în care gimnastica, feminină cu deosebire, nu s-a dat jos de pe podium, în lipsa echipelor, Marian Drăgulescu, Cătălina Ponor şi Andrei Muntean, primii doi staruri recunoscute, cel de al treilea la prima apariţie olimpică la nivelul seniorilor, au avut dificila şi ingrata misiune de a demonstra că nimic nu este pierdut. Dimpotrivă. Şi au reuşit, cel puţin în plan moral.
Cel dintâi, conform programului, a intrat în finala de la sărituri Marian Drăgulescu, în al cărui palmares se află trei medalii olimpice, câştigate la ediţiile precedente. De altfel, o revenire în prim-planul scenei olimpice (la 35 de ani) după 12 ani de la Jocurile de la Atena. Nu mai este o noutate, pentru o notă mare trebuie să ai în repertoriu “săritura Drăgulescu”. Ceea ce s-a întâmplat şi la Rio, acolo unde gimnastul nostru a fost nevoit, ca urmare a regulii olimpice potrivit căreia nu există egalitate, să se mulţumească doar cu “medalia de ciocolată”, ceea ce înseamnă locul 4, la egalitate cu japoneyul Kenyo Shirai, cu avantaj la execuţie. Cum era de aşteptat, aurul de la CM 2014 şi 2015, nord-coreeanul Ri Se Gwang, la prima sa apariţie olimpică, a demonstrat că este, în prezent, cel mai bun, în urma sa urcând pe podium rusul Denis Abliazin, aşa cum a fost şi în urmă cu 4 ani la Londra. Medaliat cu bronz a fost Kenyo Shirai, cel numit “Mr. Twist” pentru stilul său el reuşind o săritură neefectuată până acum în concurs, care îi va purta numele de acum încolo.

1. RI Se Gwang 15.691
6.400 9.216 15.616
6.400 9.366 15.766
2. Abliazin Denis 15.516
6.400 9.200 15.600
6.200 9.233 15.433
3. Shirai Kenzo 15.449
6.400 9.433 15.833
5.600 9.466 15.066
4. Dragulescu Marian 15.449
6.000 9.266 15.266
6.200 9.433 15.633

În zona mixtă, colegul Bogdan Predescu, de la Radio România, a stat de vorbă cu Marian Drăgulescu: “Am reuşit să-mi fac săriturile cât am putut de bine. Ăsta e concursul. A fost o finală foarte puternică. De mult nu am mai văyut o aşa finală. Şi în calificări s+a mers bine. Toată lumea şi-a făcut săriturile. Mi-a lipsit foarte puţin. Am fost la egalitate cu cel de pe locul 3, dar la execuţie s-a făcut diferenţa şi atunci a urcat el păe locul 3. Sunt mulţumit de ceea ce am sărit azi. Regrete? Nu am niciun regret. Mă bucur că am fost aici, că am putut să particip la Jocurile Olimpice, că, yic eu, ies cu fruntea sus din această competiţie. Asta e… Locul 4 în lume, în momentul de faţă, la cum au mers lucrurile… La sărituri e destul de riscant. Poate fi o finalăîn care îşi fac toţi exerciţiile sau pote fi o finală în care 4-5 rateayă… Asstăyi s-a întâmplat ca toată lumea să facă bine…

Audio: Marian Dragulescu

Şi a venit finala bârnei. 12 ani după ce a obţinut trei medalii de aur la Atena, Cătălina Ponor s-a aflat, din nou, în finala de la acest aparat. N-a fost să fie. A încheit pe locul 7. Dincolo de orice comentarii, să notăm declaraţia Nadiei Comăneci pentru colegii de la Gazeta Sporturilor: “A fost emoție în primul rând! A dus o țară întreagă în spinare. O singură fată, e greu. În plus, a reintrat în concurs la 9 zile după calificări. Nu vreau să-i găsesc o scuză! A fost emoționată. A stat și puțin mai mult înainte de a începe exercițiul, au fost probleme cu nota dinainte… Era crispată, tremura, dorea să facă mai mult decât putea. Nu trebuia să facă mai mult, trebuia să facă doar ce a făcut la calificări! Mai ales că s-a deschis ușa la medalii după greșeala lui Biles. Medalia era pe luate, cine stă pe bârnă! Așa cum s-a dovedit cu olandeza, că pe hârtie ea nu conta. Tot timpul spun, prezic ce se întâmplă la mai multe aparate, dar fără bârnă, că acolo nu știi ce iese!…
După două titluri mondiale şi prima poziţie în calificări, era de aşteptat ca Simone Biles să se impună, dar o eroare destul de mare a acesteia a „lăsat uşa deschisă” pentru celelalte, uşă pe care a intrat dezinvoltă Sanne Wevers, care, la final, avea să aducă a doua medalie de aur pentru gimnastica feminină olandeză după 88 de ani, de la victoria echipei din 1928, ea speculând cu abilitate Codul de Punctaj, totuşi pe fondul celei mai ridicate note la dificultate (6.6). Americancele au punctat prin Lauren Hernandez (16 ani), argint, şi Simone Biles, bronz, în ciuda marii erori comise.

1. Wevers Sanne 6.600 8.866 15.466
2. Hernandez Lauren 6.400 8.933 15.333
3. Biles Simone 6.500 8.233 14.733
7. Ponor Catalina 5.800 8.200 14.000

Cătălina Ponor, singura reprezentantă a României în concursul feminin de gimnastică artistică din cadrul Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro, n-a rezistat presiunii (şi nu ne referim doar la cele de concurs), dar fie şi simpla prezenţă în finala olimpică este încărcată de semnificaţii, care vorbesc de valoare, de dăruire, de perseverenţă şi încă. “A fost greu. Am încercat să lupt. Am încercat să reprezint România cât am putut de bine. Asta este. Emoţii sunt, au fost. Din păcate şi foarte multe mesaje negative, care m-au atins… Nu contează… Important este că am terminat concursul cu bine, că sunt sănătoasă şi să ajungem sănătoşi acasă. Eu nu mi-am pus pus problema retragerii. Am anunţat de la naţionale că vreau să mă duc la europenele de la Cluj. Deci mai am de luptat, mai am de continuat. Triplă campioană olimpică sunt, mă bucur că am reuşit să ajung la a 3-a ediţie olimăpică şi să reprezint România cât am putut de bine. Mă bucur că din timpul ăsta mai nou sunt prima gimnastă care a reprezentat România la 3 Olimpiade… Din păcate presiunea a fost foarte mare. E greu. Pur şi simplu au fost emoţii, pentru că a fost o presiune destul de mare pe mine. Nu m+am gâmdit la medalie, m-am gândit să-mi fac exerciţiul cât pot de bine, dar, din păcate, nu a fost să fie…”, declara la câteva minute după concurs Cătălina Ponor pentru trimisul special al Radio România, Bogdan Predescu. Şi avea să continue, după câteva zile având în vedere “povestea” destul de tristă a modului cum a fost privită prezenţa sa la Rio: ”Cu mâna pe inimă vă spun că nu renunț și tot ce s-a întâmplat până acum mă face să mă gândesc serios la Tokyo… 15 august… A fost o zi extrem de grea și tensionată pentru mine… De ce? Credeți că mie mi-a fost ușor sau îmi este ușor? Sunt ani de munca în spate, nivelul a crescut, gimnastica nu mai e ce era înainte. Acum ori câștigi cu acrobatica foarte dificilă ori cu artistica făcută perfect. Eu am încercat să le combin și am greșit pentru că presiunea a fost extrem de mare. Fiind singura gimnastă care a reprezentat România, trebuia să mulțumesc într-un fel sau altul pe toată lumea, chiar dacă nu mai aveam nimic de dovedit, poate doar mie să îmi mai dovedesc încă o dată că pot! Îmi pare rău că atunci când mi-am dat seama că integralul a ieșit prost nu am făcut și coborârea care a fost pregătită pentru finală”. Şi Cătălina mai are multe pe suflet… Să sperăm, însă, asemenea unei mari campioane, că ştie cât este de preţuită. Iar sutele de mesaje primate dovedesc acest lucru. Acestea trebuie să-i fie support în zilele şi lunile următoare. Ei, şi întregului colectiv tehnic.

Audio: Catalina Ponor

Campionul şi medaliatul olimpic al tineretului, Andrei Muntean, finalist al paralelelor la două Campionate Europene, a revenit sub marea cupolă olimpică, de această în lumea marilor valori. La Rio, 67 de gimnaşti au intrat în cursa pentru poziţiile de sus ale ierarhiei. Doar 8 au reuşit acest lucru. Între ei, şi Andrei Muntean. Iar în concurs cu numele consecrate şi laureate ale acestui aparat, gimnastul nostrum a fost părintre cei mai buni, dovadă că arbitri i-au apreciat execuţia cu cea mai mare notă (9.000) dintre finalişti, iar dacă n-a urcat pe podium aceasta s-a datorat dificultăţii. S-a impus, după cum era de aşteptat, ucraineanul Oleg Verniaiev, aurul mondial din 2014, care a profitat de ratarea campionului mondial “en-titre”, chinezul You Hao, în final după Andrei Muntean! Poate nu este lipsit de interes să spunem că la acest aparat rezerva a fost Kohei Uchimura. Argintul a revenit americanului Danell Leyva, medaliat la fiecare Campionat Mondial sau Jocuri Olimpice în ultimii 5 ani, care l-a înlocuit în ultimul moment pe John Orozco, accidentat înaintea Jocurilor. Finalist, dar rareori medaliat, rusul David Belyavskiy a fost, în sfârşit pe podium. Andrei Muntean a terminat pe locul 6, dar a demonstrat că dispune de certe calităţi care să-l facă liderul generaţiei.

1. Verniaiev Oleg 7.100 8.941 16.041
2. Leyva Danell 6.900 9.000 15.900
3. Belyavskiy David 6.900 8.883 15.783
6. Muntean Andrei 6.600 9.000 15.600

SUA – CELE MAI MULTE MEDALII. * China, care a dominat clasamentul pe medalii la ultimele două ediţii, a cedat întâietatea gimnaştilor americani, care au obţinut 12 medalii, dintre care 4 aur, 6 argint şi 2 bronz. * China, doar 2 bronz! * M. Britanie a realizat cel mai bun rezultat din istorie, cu 6 medali, din care 2 de aur în concursul masculin, primele în peste o sută de ani! * Rusia, care a aşteptat până în ultimul moment participarea la Jocuri, a încheiat cu 8 medalii de bronz. Podium (14 ţări), după medaliile de aur: SUA 12 (4 – 6 – 2), M. Britanie 7 (2 – 2 – 3), Japonia 3 (2 – 0 – 1). Podium după total: SUA 12, Rusia 8, M. Britanie 7.

SIMONE BILES – A 4-a MEDALIE DE AUR. * După aurul de la echipe şi individual compus, după bronzul de la bârnă, Simone Biles şi-a adjudecat a 4-a medalie, impunându-se la sol * A terminat confortabil înaintea campioanei din 2012, Alexandra Raisman * Cu această medalie a intrat în clubul celor care au câştigat 4 medalii la aceeaşi ediţie: Agnes Keleti (1956), Larisa Latynina (1956), Vera Caslavska (1968) şi Ecaterina Szabo (1984). * Alexandra Raisman (22 ani) este la a 6-a medalie olimpică, din care 3 la această ediţie. * Amy Tinkler a adus M. Britanii a doua medalie olimpică în istorie, după Elizabeth Tweddle, acum 4 ani.

ELEFTHERIOS PETROUNIAS – NOUL LORD AL INELELOR. * Eleftherios Petrounias a fost primul Purtător al Torţei Olimpice, aprinsă în aprilie la Olympia. * Gimnastul grec, cu o execuţie foate bună, l-a detronat pe brazilianul Arthur Zanetti, campionul ediţiei precedente. * Petrounias, Zanetti şi bronzul Denis Abliazin au avut aceeaşi dificultate, diferenţa făcând-o … aterizarea!

FABIAN HAMBUCHEN – ÎN SFÂRŞIT CAMPION! * Campion mondial 2007, bronz în 2008 şi argint 2012, niciodată finalist olimpic, germanul Fabian Hambuechen a devenit campionul zburătorilor de la bară. * La 28 de ani, când el singur nu mai spera la aşa ceva * Aşteptatul duel cu “olandezul zburător, campionul din 2012, Epke Zonderland, n-a mai avut loc, acesta din urmă ratând o combinaţie şi a căzut * A profitat şi americanul  şi David Leyva, care a obţinut al doilea argint olimpic, ridicându-şi palmaresul la 3. * Britanicul Nile Wilson (20 de ani), la prima sa Olimpiadă, a reuşit un exerciţiu de bronz.

MAX WHITLOCK – MARELE PERFORMER * La 10 luni după ce a devenit primul britanic campion mondial și după bronzul olimpic din 2012 (cal), Max Whitlock a adus M. Britanii primul aur olimpic din istorie, învingând la cal, dar și la sol * La cal, Louis Smith, după bronz (2008) și argint (2012), a rămas pe locul secund, fiind pentru a 3-a oară consecutiv pe podium. * Giulia Steingruber (sărituri) a adus prima medalie (bronz) din istoria olimpică a gimnasticii elvețiene. * Doi brazilieni pe podium la sol, Diego Hypolito şi Arthur Mariano, o premieră pentru istoria acestui aparat, cei doi înaintea japonezilor Kenyo Shirai şi Kohei Uchimura * Simone Biles, cu o a doua săritură mai dificilă, a refăcut prezența gimnastelor americane pe podium la sărituri (ultima, argint 2004), câștigând aurul, primul titlu all-time pentru SUA la acest aparat, depășind-o pe Maria Paseka, bronz JO 2012, aur CM 2015. * Campioana 2008, Hong Un Jong, a terminat pe 6, riscând şi ratând o nouă săritură. * Aliya Mustafina a rămas în posesia titlului la paralele, fiind a 3-a gimnastă din istorie (1960, 1964 Polina Astakhova; 1996, 2000 Svetlana Khorkina) care reușește această performanță. * Kohei Uchimura, suferind de dureri la spate, nu a evoluat în plenitudinea forțelor, terminând pe 5 la sol, în urma lui Kenzo Shirai (4), argintul de la Londra * La 41 de ani, Oksana Chusovitina încheie a 7-a participare (ultima?) pe locul 7 la sărituri, cu o primă încercare din 7.0, cea mai mare din concurs.

SIMONE BILES – NUMĂRUL 1 AL INDIVIDUALULUI COMPUS FEMININ * Tripla campioană mondială și-a valorificat statutul de primă favorită și s-a impus în finala individualului compus. * De 4 ediții olimpice, americancele sunt neînvinse la individual compus: Carly Patterson (2004), Nastia Liukin (2008), Gabrielle Douglas (2012), Simone Biles (2016) * La 19 ani, cea mai ”aurită” gimnastă la CM (10) a realizat un nou record: este calificată de pe primul loc în 4 finalele, o performanță rar întâlnită în gimnastica feminina. * Medalia câștigată de Simon Biles este a 990-a din istoria olimpică a SUA (toate sporturile). * Pe locul secund, Alexandra Raisman, elevă a antrenorului de origine romană Mihai Brestyan * În urmă cu 4 ani pierdea bronzul în fața Aliyei Mustafina, prin aplicarea regulii tie-break, terminând pe 4, acum a depășit-o pe aceiași Aliya în disputa pentru argint * La 22 de ani, Raisman, revenită în activitate după o lungă pauză, are 5 medalii în palmares, ultimele 2 obținute la Rio (echipe, AA) * În urmă cu 4 ani, cea mai titrată gimnastă la Londra 2012, Aliya Mustafina, a fost tot de ”bronz” la individual compus, după 16 luni de întrerupere ca urmare a unei accidentări, performanță repetată la Rio, ea având acum 6 medalii olimpice în palmares. * Chinezoaica Shang Chunsong, locul 4, la doar 0.016 de Aliya Mustafina. * Este pentru a 2-a oară consecutiv că gimnastele din China nu prind podiumul olimpic. * Giulia Steingruber, campioana europeană, doar locul 10 * Dacă băieții sunt multipli campioni și medaliați olimpici, fetele nipone nu au urcat niciodată în istorie pe podium, la Rio Asuka Teramoto terminând pe locul 8.

KOHEIO UCHIMURA – AURUL INDIVIDUALULUI COMPUS * Japonezul Kohei Uchimura a devenit primul gymnast, în 44 de ani, învingător la două ediții consecutive la individual compus * Succes cu doar 0.099 în fața ucraineanului Oleg Verniaev * Aurul decis în final, la bară. * După finala individualului compus, în palmaresul lui ”King Kohei” – 7 medalii olimpice, 3 de aur. * Este al 7-lea an consecutiv în care Uchimura câștigă fiecare competiție majoră, după aurul de la CM 2009. * Înaintea lui Uchimura, cel care a reușit această performanță ”back-to-back” olimpic” la individual compus a fost Sawao Kato (1968 – 1972), tatăl lui Ryohei, pe locul 11 în finala de la Rio. * Este pentru a 4-a oară în istoria olimpică a individualului compus după 1908, 1912 Alberto Braglia (Italia), 1952, 1956 Viktor Tchukarin (URSS), 1968, 1972 Sawao Kato (Japonia) * Oleg Verniaev, campionul european, a fost depășit de nipon pe ultima evoluție (bară). * După Alexander Beresch (Sydney, bronz), este al doilea gimnast ucrainean pe podiumul olimpic * Max Whitlock, la 0.153 de argint, este un veritabil erou pentru britanici, el aducând M. Britanii prima medalie olimpică la individual compus în 108 ani (Walter Tysal, argint, 1908)!!, după ce în 2015 a devenit primul campion britanic (cal) din istoria de 112 ani a Campionatelor Mondiale!

ECHIPA FEMININĂ A SUA – AL DOILEA TITLU CONSECUTIV * Gimnastele americane – Gabrielle Douglas, Alexandra Raisman, Simone Biles, Lauren Hernandez, Madison Kocian – au obtinut cel de al doilea titlu consecutiv * Victorie la mai mult de 8 puncte (8.209) faţă de a doua clasată, Rusia, învinsă în 2012, la 5.660 * Este a 3-a medalie de aur olimpică pentru Raisman şi Douglas şi prima pentru Simone Biles, tripla campioană mondială. * Martha Karoly şi-a anunţat retragerea după J.O. * Echipa feminină a Rusiei – Aliya Mustafina, Maria Paseka, Angelina Melnikova, Seda Tutkhalian, Daria Spiridonova -, pe aceeaşi poziţie de argint din 2012 şi asemenea baietilor cu o zi inainte. * Campioana olimpică din 2008, China – Mao Yi, Tan Jiaxin, Wang Yan, Shang Chunsong, Fan Yilin – a ratat argintul la ultimul aparat (sol) * Aflată pe poziţia a 3-a înaintea ultimei rotaţii, Japonia a cedat, terminând pe 4, astfel că niponele n-au mai urcat pe podium din 1964 (bronz). * Pe celelalte locuri: M. Britanie – departe de… bronzul mondial din 2015 -, Germania – sub această denumire, din 1936 (aur), niciodată pe podium / ultima oară: RD Germană 1988, bronz -, Olanda – singura prezenţă pe podium, la prima ediţie feminină, 1928, Amsterdam (aur) – şi Brazilia – premieră în finala de 8 olimpică.

JAPONIA – CAMPIOANA MASCULINĂ A ECHIPELOR * A 7-a medalie de aur pentru Japonia, după 1960 – 1976 și 2004. * Kohei Uchimura, Kenzo Shirai, Ryohei Kato, Yusuke Tanaka, Koji Yamamuro – componenții echipei * După 16 ani de asteptare (bronz, Sydney 2000), formația Rusiei (Ivan Stretovich, David Belyavskiy, Nikolai Kuksenkov, Denis Abliazin and Nikita Nagornyy ) din nou pe podium (argint) * Sfârșitul dominației chineze, după aur în 2008 și 2012, bronz la Rio (Deng Shudi, Lin Chaopan, Liu Yang, You Hao, Zhang Chenglong). * Marea Britanie, bronz olimpic 2012 și argint mondial 2015, pe locul 4, urmată de SUA. * Brazilia, pentru prima oară în istorie în finala olimpică a echipelor, locul 6 *Germania, fără Andreas Tobă (accidentat în calificări), fiul fostului campion român Marius Tobă, locul 7. * Ucraina, în doar doi gimnaști jumatate de concurs, restul accidentati (sistemul este 5 – 3 – 3), a încheiat pe 8.

FOSTA GIMNASTĂ DANIELA DRUNCEA, BRONZ LA… CANOTAJ * Bucurie pe apele de la Rio, echipajul de 8+1 a obţinut medalia de bronz * Fosta gimnastă Daniela Druncea (25 ani) a fost cârmaciul! * Daniela a fost componentă a echipei României de gimnastică la C.M. de la Stuttgart 2007 (bronz) şi la C.M. de la Aarhus * Rezervă a echipei la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008 * A întrat în lumea canotajului în 2009 * A „tras” în barca de aur de la C.E. din 2013 şi 2014 * Daniela Druncea nu prima care a schimbat gimnastica pe canotaj, încercare făcută, în 2001, la Jocurile Mondiale Universitare, şi de Claudia Presăcan, campioana olimpică din 2000, de la Sydney.

Em.F.

Pentru alte amănunte, click aici: Rio 2016 – Results Book