La multi ani, Octavian Bellu!

Octavian Bellu, cel mai titrat antrenor roman, cu 16 medalii olimpice de aur si peste 280 de medalii in competitiile majore in gimnastica artistica, implineste azi 60 ani. La multi ani, Octavian Bellu!
         Nascut la 17 februarie 1951, in municipiul Ploiesti, Octavian Bellu a antrenat lotul olimpic feminin de gimnastica din 1990 pana in 2005, iar dupa o pauza de 5 ani, in care a activat in diverse functii administrative, precum presedinte al Agentiei Nationale de Sport (ANS), secretar de stat in Ministerul Tineretului si Sportului (MTS) etc, a revenit la treningul de antrenor, cu marea provocare de a urca Romania pe podium la Jocurile Olimpice 2012 de la Londra.
        – Ce sentimente va incearca acum, la 60 ani?
        – Nu ma preocupa schimbarea prefixului, consider ca 60 sunt doar cifre, ca 59 de exemplu, este un moment pe care cei care au sansa si sanatatea il ating, este o miscare ireversibila intr-o singura directie si timpul este singurul factor in fata caruia toti suntem egali, indiferent de avere, pozitie sociala. In fata timpului suntem egali si secundele, orele, zilele si anii trec la fel la toti. Nu-mi fac niciun fel de probleme speciale. Joi 17 februarie voi fi la Izvorani la antrenament, lucrurile vor decurge normal, nu cred ca este normala o incarcatura emotionala speciala pentru ceva care oricum nu poti modifica in desfasurarea evenimentelor niciun punct…
         – Va doriti un cadou anume, ceva deosebit?
         – Nu, imi doresc doar sanatate, ca restul rezolv intr-un fel sau altul. Ce depinde de mine rezolv eu, ce depinde de altii incerc sa ma fac util in continuare. Cea mai importanta contributie pe care poti sa ti-o aduci la sanatate, la asa-zisa, in ghilimele, imbatranire frumoasa, este sa pastrezi masura in toate, echilibru, ceea ce m-a calauzit si in viata, nu am facut excese. Poate singurul exces a fost gimnastica, am stat atatia ani de zile alaturi de marea performanta si nu imi pare rau. Si in continuare voi incerca sa nu schimb nimic in felul meu de viata, sa pastrez acelasi echilibru ca de pana acum. Voi face tot ce depinde de mine sa nu ma izolez, sa fiu la curent cu toate evenimentele, sa fiu participant la evenimente intr-un fel sau altul. Eu cred ca de la o anumita varsta, izolarea este cea mai mare greseala, alaturi de gandurile negre, preocupari legate de ce se va intampla de acum incolo. Privesc lucrurile cu realism si acesta este cel mai important…
         – Sunteti antrenorul cu cele mai mari performante din gimnastica mondiala, ce va motiveaza sa obtineti noi rezultate?
         – Nu aveam nicio preocupare speciala legata de gimnastica dupa 2005, decat cea legata de a administra niste probleme ale sportului in general, printre care si gimnastica, si sa mai ajut cat se putea sa ajut. Chiar nu m-as fi intors in gimnastica, pentru ca este bine la un moment sa faci loc si pentru altii. Dar, daca federatia m-a solicitat sa dau o mana de ajutor, in sportul asta in care am avut atatea satisfactii si am amintiri atat de placute, nu vedeam niciun rost sa spun nu, sa refuz. Am revenit pur si simplu pentru ca am fost solicitat la pregatire si o fac in continuare cu mare placere, pentru ca este un domeniu in care ma simt acasa, am o oarecare experienta dupa atatia ani. Cat pot sa fiu util si sa ajut nu vad nicio opreliste…
         – Cum merge pregatirea fetelor, sunteti in grafic?
         – Eu nu sunt multumit niciodata si nu am fost niciodata multumit. Eforturile sunt mari, decalajul intre Romania si tarile de pe podium, asa cum s-a vazut nu numai la Mondialele de la Rotterdam, dar si inainte, este destul de semnificativ. Efortul nostru este sa micsoram acest decalaj, sa reusim pana la Olimpiada, pentru ca asta este tinta noastra, sa prezentam o echipa competitiva, care sa lupte de la egal la egal cu favoritele, care apar din perspectiva ultimilor 5 ani, SUA, Rusia si China. Eu nu ma sperii si nu m-am speriat niciodata de aceasta concurenta. Mijloacele le cunosc foarte bine, dar colectivul trebuie sa raspunda pe masura solicitarilor noastre, Nu e usor, stiu ca sunt mai sever, mai riguros si poate de aceea antrenamentele cu vechile generatii au parut mai grele, dar fara astfel de pretentii fata de sportivi, marea performanta este intamplatoare sau conjucturala.
        – Care e rolul Europenele de la Berlin, din aprilie, in pregatirea pentru Olimpiada?
        – Campionatele Europene de la Berlin sunt o etapa fara o incarcatura extraordinara. Acolo vor merge niste fete care au lucrurile bine puse la punct. Exercitiile care le previzionam pentru Olimpiada nu vor fi prezentate in totalitate la europene, pentru ca nu a fost timp. In cateva luni nu poti schimba chiar toata structura exercitiilor. Fiind un campionat european individual, merg cele mai bine pregatite, 1-2-3. Nu te obliga nimeni sa te duci cu 5 fete, sa te folosesti de concurs pentru a incerca, sa faci antrenamente cu public. Te duci daca ai sansa sa te lupti pentru o medalie sau daca ai camp deschis acolo la o competitie de varf sa prezinti o pretendenta la mondiale si la Olimpiada la medalii. Este important sa participi, dar cine l-a citat pe Coubertin, nu a redat intreaga fraza. Este important sa participi, dar si mai important sa castigi. Nu spun ca nu dau o importanta asa cum trebuie acestei competitii, dar nu am facut din Europene un obiectiv egal cu Mondialele sau in special cu JO. Lucrurile se rezolva in etape si progresiv, nu are rost sa fortezi lucrurile pentru Europene si sa te trezesti cu lotul redus pentru Mondiale sau JO. In gimnastica, cand sari calul si vrei sa fortezi, apar accidentari. Mai bine o tii sanatoasa acasa si o pregatesti, decat sa o duci la Europene, sa risti o accidentare. ..
        – Din modul in care decurge pregatirea, sunteti optimist in privinta castigarii unor medalii la Olimpiada?
        – Potential au aceste fete, au fost pe podium la marile competitii, desi unele s-au retras. Ma bucur ca Sandra Izbasa este liderul echipei, si datorita performantei de la olimpiada, si in continuare se pregateste cu seriozitate. A mai aparut Ana Porgras, cu medalia de aur de la Mondiale, care ne da speranta intr-o participare valoroasa si la Europene, Mondiale si JO. Sunt cateva varfuri pe aparate, dar potentialul este mai scazut la individual compus, fie pentru ca nu lucreaza deloc un aparat sau au un aparat mai slab. Noi vrem si putem, dar trebuie si gimnastele sa si doreasca si sa poata. (AGERPRES)

Inca o data, Octavian Bellu, la multi ani!